De la primul telefon cu Victor, tatăl lui Aksel, mi-am dat seamă că botezul acesta va fi unul special. Mi-a spus că își doresc un eveniment relaxat, distractiv, unul în care copiii să fie pe primul loc și în centrul atenției. Mi-a plăcut că au ales pentru botez aceeași biserică și restaurant în care a avut loc și nunta lor. Cel mai distractiv mi s-a părut însă când am aflat că Aksel a decis că el va merge la biserică pe trotinetă, îmbrăcat în costum popular norvegian. S-a lăsat cu o petrecere haioasă, cu multă alergătură și distracție, turnat de săpun lichid într-o fântână decorativă, multe coifuri și săbii din baloane umflate și sparte iar, pe final, au apărut lupul și capra cu trei iezi din poveste.

Ever since I first talked to Victor, Aksels’s father, I realized this was going to be one special baptism. He told me they wanted a relaxed and fun event, one where the kids would take center stage. I liked that they chose the same church and restaurant as for their wedding. The funniest thing was when I heard that Aksel decided that he would ride to church on his bike, dressed in a traditional Norwegian costume. It all went down with one hell of a party, lots of kids running and shouting around, pouring liquid soap into the restaurant’s garden fountain, plenty of inflated and popped balloons and the famous wolf and goat from the fairy tale joining our party.

Sus Contactează-mă Share pe Facebook Trimite pe Twitter Trimite prin email unui prieten

Nu mai fotografiasem până acum o nuntă-botez și aveam un pic de emoții. Normal, zic eu, că doar nu era un singur eveniment, ci două.

Mă gândeam că voi avea parte de 2 ori mai mult stres, că va fi nevoie de 2 ori mai multă atenție și că neprevăzutul va fi la cota 2x.

M-am liniștit când mi-am dat seama că, de fapt, a fost ca la ofertele de telefonie unde ți se dublează beneficiile: de 2 ori mai multe momente faine de surprins, de 2 ori mai multe zâmbete și de 2 ori mai multă distracție.

Sus Contactează-mă Share pe Facebook Trimite pe Twitter Trimite prin email unui prieten

Teoretic, e greu să fotografiezi nunta unor prieteni pentru că e imposibil să nu te implici (prea) mult emoțional. Cei care au fost puși deja în situația asta știu bine despre ce vorbesc.

Practic, totul devine mult mai ușor când nu ești de fapt fotograful principal și ai alții fotografi talentați care să ducă greul evenimentului. E un sentiment fain de tot de libertate și de relaxare.

La nunta Anei și a lui Adel am fotografiat ce am vrut, cum și când am vrut. Ce vedeți sunt doar cadre trase de Dana și de mine din simplul motiv că suntem fotografi și nu ne putem abținem să fotografiem.

Ana, Adel, să vă iubiți frumos, băi nebunilor!

  • Monica - 3 octombrie 2015 - 7:47

    Foarte frumoase fotografiile, dragilor!!! Dragoste multa si viata lunga sa se bucure cat mai mult unul de altul. Mirii sunt frumusei tare, emana dragoste si bucurie! Felicitari! 🙂ReplyCancel

Sus Contactează-mă Share pe Facebook Trimite pe Twitter Trimite prin email unui prieten

Prima oară, când ni s-a spus despre TTD, am crezut că este vreun insecticid pe care trebuie să-l cumpărăm, după care să aflăm că este vorba de sesiunea foto după nuntă.

 Ok, zis și făcut, stabilim o zi în care să mergem spre Sighișoara, ne facem valizele și plecam la drum. Sunt întrebat de Diana dacă vreau să punem GPS-ul din fața blocului, dar macho-ul din mine a răspuns ferm “NU!!!!! Îl punem de la jumătatea autostrăzii București-Pitești!”. Sunt sigur că întrebarea voastră este “De ce prin Pitești?” – ei bine….de ce nu (sau altfel spus…din greșeală)!

 Buuun, pe drum toate bune și frumoase, inclusiv vremea și, când eram aproape de Sibiu, primim un telefon de la Andrei care ne spune “Fraților, voi veniți azi spre Sighișoara, nu? E posibil să nu facem nimic pentru că aici plouă de rupe pământul!”…Mă uit afară, în ideea că poate iar am greșit drumul și mă duc de fapt spre Timișoara, dar era soare și frumos în continuare. Tot vorbind cu Andrei, ne “amenința” cu furtuna vieții și cu ploaia torențială despre care noi credeam că e un mit, asta până în apropiere de Sighișoara, unde, fix la intrarea în oraș, ne-au întâmpinat două pârâiașe create de ploaie prin mijlocul străzii. Aparent, chiar a plouat, dar afară se făcuse frumos și era soare iar eu cred că e același cu care am venit noi pe drum.

 Ce a urmat după aceea – o sesiune foto minunată, doi fotografi care se pricep la ceea ce fac și din ce ne-am dat noi seama, se iubesc mult, vreme perfectă pentru poze (nori de furtună pe fundal și lumină bună din spate), cățel fericit că a descoperit niște bălți prin care să țopăie și mâncare “naturală” de la vaci. Cât despre mine și Diana…eram fericiți ca ne-am îmbrăcat în costum și rochie doar pentru a face fotografii, nu pentru încă o seara cu 180 de invitați.

 Așa că, uzi la picioare (noi) și verde-galben pe la bot (Pif), ne-am luat rămas bun de la dragii noștri, Dana și Andrei (a.k.a. AnDa Photo team), și ne-am refugiat romantic, în cameră, la un ceai cald și o pizza …ok, recunosc, doar pizza.

Diana și Mihai

Sus Contactează-mă Share pe Facebook Trimite pe Twitter Trimite prin email unui prieten

Rar am văzut oameni mai pus pe șotii și glume ca Diana și Mihai. În fiecare secundă în care ești în preajma lor, ai parte ca fotograf de suficiente zâmbete, chicoteli și grimase pentru cadre faine chiar și dacă ai trage cu aparatul pe multishot. Mișto, nu?

În plus de asta, lui Mihai îi place foarte mult să sară iar pe Diana chestia asta o distrează de fiecare dată.

Poate credeți că exagerez sau bat câmpii. Aruncați un ochi pe fotografii și vă veți convinge! 🙂

Sus Contactează-mă Share pe Facebook Trimite pe Twitter Trimite prin email unui prieten