Ședință foto de nuntă Cristina și Nicu

Eu, mireasa, visam la o singură poză legată de sesiunea foto. O fotografie pe un aeroport părăsit, eu uitându-mă în zare, trăgând un fum dintr-o țigaretă… boem și misterios. El, mirele, avea în cap următorul scenariu: căldură mare mon cher, poziții studiate și chinuite și mulți, mulți nervi … Nimic misterios în asta.

Ce a fost în realitate? Noi doi la 4 ace … de fapt la milioane de ace. În caz că vă întrebați “Cum adică milioane de ace? Cât de dichisiți puteați să fiți?” aflați că într-un lan de grâu ești tot timpul la milioane de ace. Da, ne-am pozat într-un lan de grâu unde a fost cel puțin amuzant cu atât mai mult cu cât am avut și coloana sonora … Au curs claxoanele, urările de bine și casele de piatră ur(l)ate de trecători în drum spre mare.

“Gata cu grâul. Să fie cu vie!” spuse Bacchus. Podgoria Murfatlar a fost următoarea oprire. Soarele pe cale să apună, noi doi și două pahare de vin roșu. Ce ar fi putut să iasă prost? Nimic. În schimb rezultatul a fost o ședință foto amuzantă, boemă, misterioasă, deloc nervoasă și doar un pic de tot călduță.

Arta cere sacrificii și baba (dar mai ales moșul) suferă la frumusețe, nu?

Cristina și Nicu

Nu sunt comentarii
Comentariu

Adresa dvs. de email nu va fi publicată sau distribuită. Cămpurile obligatorii sunt marcate *